Iar spun ca nu am timp pentru nimic si totusi parca fac foarte multe lucruri. Ma chinui sa termin o facultate ce am inceput-o cu drag si o termin cu un gust amar. Ma chinui sa termin proiecte mai vechi ( am un deadline si trebuie sa il respect ). Ma chinui si cam asta e tot. Tot zic ca o sa ies la ceva event-uri ce se anunta in weekend dar o sa spun iar NU AM TIMP si cu toate astea tot o sa ies. In fiecare zi am impresia ca lumea din jurul meu ma sufoca cu tot felul de intrebari si imi cer fel de fel de favoruri si eu le spun sec: N-AM TIMP !.
Ceea ce ma sperie mai rau e ca vine o perioada in viata cand trebuie sa ai timp si sa inveti sa nu mai refuzi. A lucra sub stresul timpului nu e deloc usor si parca nu ma pot acomoda. Incerc, dar tot nu pot. Invatatoarea imi spunea mereu " Andrei nu il lua pe NU in brate " ... dar mie parca imi placea de el; era simpatic.
Ma chinui = n-am timp. Cand te chinui sa termini sau sa realizezi un lucru e clar ca iti fura mai mult timp, si inevitabilul se produce cand apare altceva. Ce faci atunci ? Spui raspicat N-AM TIMP ! Daca nu te-ai fi chinuit cu siguranta terminai mai repede. Incep sa bat campii nu? Intotdeauna am avut o minte de filozof, pacat ca nu am stiut sa o folosesc.
In concluzie.
N-AM TIMP !
Va pupa tata !
Subscribe by RSS
